lutișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUTIȘÓR s. n. 1. Diminutiv ai lui
lut. 2. Argilă care conține hidroxizi de fier sau de mangan, colorată în galben, roșu sau brun, folosită în pictură; pămânțel. –
Lut +
suf. -ișor.lutișor (Dicționaru limbii românești, 1939)lutișór n., pl.
oare (dim. d.
lut).
Est. Chindros, pămînțel (maĭ ales cînd e galben), ocră. V.
humă, sajă.lutișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lutișór s. n.lutișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lutișor n.
Miner. ocru:
ușă de lemn boită cu lutișor roșu. [V.
lut].
lutișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUTIȘÓR s. n. 1. Diminutiv al lui
lut. 2. Argilă care conține hidroxizi de fier sau de mangan, colorată în galben, roșu sau brun, folosită în pictură; pămânțel. —
Lut +
suf. -ișor.