lutețian - explicat in DEX

lutețian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1). [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.

lutețian (Dicționar de neologisme, 1986)
LUTEȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al eocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. lutétien, cf. Lutetia Parisiorum – numele vechi al Parisului].

lutețian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUTEȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului. (< fr. lutétien)

lutețian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lutețián¹ (-ți-an) adj. m., pl. lutețiéni (-ți-eni); f. lutețiánă, pl. lutețiéne

lutețian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lutețián² (-ți-an) s. n.

lutețian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUTEȚIÁN, -Ă, lutețieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului, ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți, lamei ibranhiate, gasteropode, echinide etc. 2. Adj. Care aparține lutețianului (1), privitor la lutețian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. lutétien.