luteran - explicat in DEX

luteran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.

luteran (Dicționar de neologisme, 1986)
LUTERÁN, -Ă adj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner].

luteran (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LUTERÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner)

luteran (Dicționaru limbii românești, 1939)
*luterán, -ă s. (it. luterano, fr. luthérien). Partizan al doctrineĭ luĭ Luther, protestant, evangelic. Adj. Biserica luterană.

luteran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; adj. f., s. f. luteránă, pl. luteráne

luteran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
luteran a. conform doctrinei lui Luther. ║ m. cel ce profesează această doctrină.

luteran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. — Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.