luteină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUTEÍNĂ s. f. Progesteron. – Din
fr. lutéine.luteină (Dicționar de neologisme, 1986)LUTEÍNĂ s.f. 1. Materie colorantă galbenă, care se găsește în gălbenușul de ou, în sânge, în morcovi etc.; progesteron.
2. Xantofilă. [Pron.
-te-i-. / < fr.
lutéine].
luteină (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUTEÍNĂ s. f. progesteron. (< fr.
lutéine)
luteină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luteínă s. f.,
g.-d. art. luteíneiluteină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUTEÍNĂ s. f. Progesteron. — Din
fr. lutéine.