lunguleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUNGULÉȚ, -EÁȚĂ,lunguleți, -e, adj. Lunguț. – Lung + suf. -uleț.
lunguleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lunguléț (pop.) adj. m., pl. lunguléți; f. lunguleáță, pl. lunguléțe
lunguleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUNGULÉȚ, -EÁȚĂ,lunguieți, -e, adj. Lunguț. — Lung + suf. -uleț.