lunguieț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [
Pr.:
-gu-ieț] –
Lung +
suf. -uieț.lunguĭeț (Dicționaru limbii românești, 1939)lunguĭéț, -ĭáță adj., pl. f.
ĭețe. Lungăreț.
lunguieț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lunguiéț adj. m.,
pl. lunguiéți; f. lunguiáță, pl. lunguiéțelunguieț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [
Pr.:
-gu-ieț] —
Lung +
suf. -uieț.