lungire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGÍRE, lungiri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) lungi. ♦ Operație de deformare plastică efectuată pentru a mari lungimea unei piese prin micșorarea dimensiunilor transversale.
2. (
Tehn.) Variație a lungimii unei bare sub acțiunea unor solicitări simple de întindere sau de compresiune. –
V. lungi.lungire (Dicționaru limbii românești, 1939)lungíre f. Acțiunea de a lungi.
Dos. Lungime.
lungire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lungíre s. f.,
g.-d. art. lungírii; pl. lungírilungire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGÍRE, lungiri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) lungi. ♦ Operație de deformare plastică efectuată pentru a mări lungimea unei piese prin micșorarea dimensiunilor transversale.
2. (
Tehn.) Variație a lungimii unei bare sub acțiunea unor solicitări simple de întindere sau de compresiune. —
V. lungi.