lungiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGÍȘ s. n. (În
loc. și
expr.)
În (sau
de) lungiș sau
de-a lungișul = în lung, de-a lungul.
În lungiș și în curmeziș = în toate direcțiile, pretutindeni. –
Lung +
suf. -iș.lungiș (Dicționaru limbii românești, 1939)lungíș (în) adv. În lung, în lungime:
corabia e de 40 metri în lungiș. De-a lungu, în lungime:
pune bastonu în lungiș. În lungiș și´n curmeziș, în lung și´n lat, în toate direcțiunile. – Și
de-a lungișu.lungiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lungíș (în/de ~) (
pop.)
loc. adv.lungiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lungiș adv. în lung:
în lungiș și în curmeziș ║ n. lung:
de-a lungișul munților AL.
lungiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGÍȘ s. n. (
Pop.; în
loc. și
expr.)
În (sau
de) lungiș sau
de-a lungișul = în lung, de-a lungul.
În lungiș și în curmeziș = în toate direcțiile, pretutindeni. —
Lung +
suf. -iș.