lungan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și
f. Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. –
Lung +
suf. -an.lungan (Dicționaru limbii românești, 1939)lungán, -ă s. (d.
lung).
Fam. Om prea înalt și slab.
lungan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lungán (
fam.)
s. m.,
pl. lungánilungan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lungan a. prea lung. ║ m. om deșirat și slab.
lungan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și
f. (
Fam.) Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. —
Lung +
suf. -an.