lungăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lungăreți, -e, adj. Care are o formă alungită; mai mare în lungime decât în lățime; lunguieț. –
Lung +
suf. -ăreț.lungăreț (Dicționaru limbii românești, 1939)lungăréț, -eáță adj., pl. f.
ețe. Maĭ mult lung de cît [!] lat orĭ gros:
oŭăle-s lungărețe.lungăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lungăréț adj. m.,
pl. lungăréți; f. lungăreáță, pl. lungăréțelungăreț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lungăreț a. mai lung decât lat.
lungăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lungăreți, -e, adj. Care are o formă alungită; mai mare în lungime decât în lățime; lunguieț. —
Lung +
suf. -ăreț.