lunecuș - explicat in DEX

lunecuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUNECÚȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

lunecuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lunecúș s. n., pl. lunecúșuri

lunecuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lunecuș n. V. alunecuș.

lunecuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUNECÚȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. — Luneca + suf. -uș.