lunecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUNECÁRE,lunecări, s. f. Acțiunea de a luneca. – V. luneca.
lunecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lunecáre s. f., g.-d. art. lunecắrii; pl. lunecắri
lunecare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUNECÁRE,lunecări, s. f. Acțiunea de a luneca. — V. luneca.