luncuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LUNCÚȚĂ,luncuțe, s. f. Lunculiță. – Luncă + suf. -uță.
luncuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) luncúță s. f., g.-d. art. luncúței; pl. luncúțe
luncuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LUNCÚȚĂ,luncuțe, s. f. Lunculiță. — Luncă + suf. -uță.