luncet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNCÉT, lunceturi, s. n. Totalitate a luncilor din preajma unei ape curgătoare. –
Luncă +
suf. -et.luncet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luncét s. n.,
pl. luncéturiluncet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)luncet n. pădure lângă o apă:
în lărgul luncetului DELAVR.
luncet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNCÉT, lunceturi, s. n. Totalitate a luncilor din preajma unei ape curgătoare. —
Luncă +
suf. -et.