lunație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUNÁȚIE s. f. Interval de timp între două faze ale lunii (
I 1); lună sinodică. – Din
lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.lunație (Dicționar de neologisme, 1986)LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. [Gen.
-iei, var.
lunațiune s.f. / < lat.
lunatio].
lunație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUNÁȚIE s. f. schimbare succesivă a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) între două faze identice ale Lunii. (< engl.
lunation, lat.
lunatio)
lunație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lunáție (-ți-e) s. f.,
art. lunáția (-ți-a), g.-d. art. lunáției; pl. lunáții, art. lunáțiile (–ți-i-)lunație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUNÁȚIE, lunații, s. f. Interval de timp între două faze identice ale Lunii
(I 1); lună sinodică. —
Din lat. lunatio. –
Cf. fr. lunaison.