luminanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LUMINÁNȚĂ s. f. (
Fiz.) Strălucire. – Din
fr. luminance.luminanță (Dicționar de neologisme, 1986)LUMINÁNȚĂ s.f. (
Fiz.) Raportul dintre intensitatea luminoasă a unei surse de lumină și proiecția ariei sursei pe un plan; strălucire. [< fr.
luminance].
luminanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)LUMINÁNȚĂ s. f. lumină fotometrică, egală cu raportul dintre intensitatea unei surse luminoase și proiecția suprafeței acesteia pe un plan; strălucire. (< fr.
luminance)
luminanță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LUMINÁNȚĂ (‹
fr.; {s}
lat. lumin- „lumină”)
s. f. (
FIZ.) Mărime fotometrică egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă emisă de o sursă luminoasă pe o anumită direcție și aria punctiformă a proiecției luminoase pe un plan perpendicular pe această direcție; strălucire (
2). În Sistemul Internațional se măsoară în
nit, lambert sau
stilb.luminanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)luminánță s. f.,
g.-d. art. luminánțeiluminanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LUMINÁNȚĂ s. f. (
Fiz.) Strălucire. — Din
fr. luminance.