lufar - explicat in DEX

lufar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LUFÁR, lufari, s. m. Pește răpitor marin cu corpul alungit și turtit lateral, cu dinți pe ambele maxilare și cu carnea fină și gustoasă (Pomatomus saltatrix). – Et. nec.

lufar (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
LUFAR s.m. (Iht.) Pește marin de consum înrudit cu stavridul, având carnea albăstruie, delicată, preparat de obicei la grătar; se comercializează ca (engl.) bluefish (Pomatomus saltatrix).

lufar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lufár (lufári), s. m. – Pește (Thynnus pelamis). Ngr. λονφάρι (Scriban), cf. tc. lüfer.

lufar (Dicționaru limbii românești, 1939)
lufár m. (ngr. lufári, id., de unde și turc. lüfer). Un fel de pește marin din neamu scrumbiiĭ (fr. bonite).

lufar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lufár s. m., pl. lufári

lufar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LUFÁR, lufari, s. m. Pește răpitor marin cu corpul alungit și turtit lateral, cu dinți pe ambele maxilare și cu carnea fină și gustoasă (Pomatomus saltatrix). — Et. nec.