lostopană - explicat in DEX

lostopană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOSTOPÁNĂ, lostopane, s. f. (Reg.) Bucată mare de pământ, de piatră, de gheață etc. [Var.: lostopán s. n.] – Et. nec.

lostopană (Dicționaru limbii românești, 1939)
lostopánă și (rar) -áĭe f., pl. e și ăĭ (din *stolopană, talapană, toloapă). Mold. Munt. est Bucată mare de materiĭ moĭ (noroĭ, varză murată ș. a.). Fig. Bașoldină, femeĭe grasă. – În nord și șteolopană (eo dift.), pl. e; în Bz., și loscopánă, loscoboaĭe și -voáĭe, pl. oĭ; în Olt. roscobáĭe, pl. ăĭ; în Meh. leșcovă, pl. e. În Nț. láșpaniță, pl. e, bucată de lemn (rest) la fabricile de scîndurĭ. V. stolohan și răscăbușurĭ.

lostopană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lostopánă/lostopán (reg.) s. f./s. n., pl. lostopáne

lostopană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lostopană f. pl. Mold. bucăți mari, rupte din lemn, din vreun mal de pământ [Origină necunoscută].

lostopană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOSTOPÁNĂ, lostopane, s. f. (Reg.) Bucată mare de pământ, de piatră, de gheață etc. [Var.: lostopán s. n.] — Et. nec.