lornion (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)LORNIÓN, lornioane s.n. Lornietă (1).
lornion (Dicționar de neologisme, 1986)LORNIÓN s.n. Ochelari (plianți) cu mâner. ♦ Ochelari de prins pe nas. [Pron.
lor-nion, pl.
-oane. / < fr.
lorgnon].
lornion (Marele dicționar de neologisme, 2000)LORNIÓN s. n. 1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez. 2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen. (< fr.
lorgnon)
lornion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lornión (lornioáne), s. n. – Binoclu, ochelari prinși de nas.
Fr. lorgnon. Cf. lornietă, s. f. (binoclu), din
fr. lorgnette.lornion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lornión (-nion) s. n.,
pl. lornioáne (-nioa-)lornion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lornion n. lunetă pentru un ochiu, ce se poartă atârnată de o panglică. (= fr.
lorgnon).
lornion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LORNIÓN, lornioane, s. n. Ochelari plianți, cu mâner, pe care îi folosesc mai ales femeile; lornietă. ♦ (Rar) Ochelari fixați de nas cu ajutorul unui resort. — Din
fr. lorgnon.