lorică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LORÍCĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. – Din
lat. lorica.lorică (Dicționar de neologisme, 1986)LORÍCĂ s.f. Armură medievală; platoșă, cuirasă. [< lat.
lorica].
lorică (Marele dicționar de neologisme, 2000)LORÍCĂ s. f. 1. armură medievală; platoșă, cuirasă. 2. carapace silicioasă a celulei la diatomee. (< lat.
lorica)
lorică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lorícă s. f.,
g.-d. art. lorícei; pl. lorícelorică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LORÍCĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. —
Din lat. lorica.