lord - explicat in DEX

lord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) 1. (În evul mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al camerei superioare a parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari. – Din engl., fr. lord.

lord (Dicționar de neologisme, 1986)
LORD s.m. Înalt titlu nobilar în Anglia; persoană care poartă acest titlu. ♦ Denumirea dată unor demnitari englezi. [Pl. -zi. / < engl., fr. lord].

lord (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LORD s. m. (în Anglia) 1. mare proprietar funciar, în evul mediu. 2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu. 3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului. 4. titlu al unor înalți demnitari englezi. (< engl. lord)

lord (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lord m. (engl. lord). În Anglia, titlu dat „perilor” (pairilor) și membrilor camereĭ înalte. Lordu maĭor, primar al Londreĭ. V. lady.

lord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lord s. m., pl. lorzi

lord (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lord m. titlu de onoare dat (în Anglia) nobililor; lord mayor, titlul primarului din Londra.

lord (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (în Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. — Din engl., fr. lord.