lopățică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOPĂȚÍCĂ, lopățele, s. f. 1. Diminutiv al lui
lopată. 2. Unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. ♦ Scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă.
3. (
Reg.) Omoplat. –
Lopată +
suf. -ică.lopățică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lopățícă s. f.,
g.-d. art. lopățélei; pl. lopățéle, art. lopățélelelopățică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lopățică f.
1. lopată mică de fier pentru sobe;
2. lopățica umărului, numele vulgar al omoplatului;
3. Mold. bulfeiul jugului;
4. scândurică cu mai multe găuri la răsboiul de țesut.
lopățică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOPĂȚÍCĂ, lopățele, s. f. 1. Diminutiv al lui
lopată. 2. Unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. ♦ Scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă.(
Reg.) Omoplat. —
Lopată +
suf. -ică.