lopată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lopátă (lopéți), s. f. –
1. Unealtă pentru ridicat pămîntul. –
2. Paleta vîslei. –
3. Paletă de roată hidraulică. –
4. (
Arg.) Dinte. –
Mr. lopată, megl.,
mr. lupată. Sl. (
bg.,
sb.,
slov.,
rut.,
rus.)
lopata (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 176; Berneker 733; Conev 67),
cf. alb. ljopatë, pol. łopata, mag. lapát. –
Der. lopătar, s. m. (fabricant de lopeți; barcagiu; pasăre, Platalea leucorodia);
lopăta, vb. (a trage la vîsle, a vîsli);
lopățea, s. f. (plantă, Lunaria rediviva);
lopățică, s. f. (lopată mică; spatulă, paletă; spumieră; întinzător la ferăstrăul de mînă; frînă la războiul de țesut casnic);
lopătiță, s. f. (
Trans., Banat, spinare).