lopătar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu.
2. Lucrător cu lopata.
II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor (
3), de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (
Platalea leucorodia). –
Lopată +
suf. -ar.