lopată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOPÁTĂ, lopeți, s. f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc. ◊
Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belșug, din abundență. ◊
Expr. (
Fam.)
Sapa și lopata = moartea.
A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ♦ Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ♦ Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor.
2. Vâslă
1. – Din
sl. lopata.