longitudine - explicat in DEX

longitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LONGITÚDINE, longitudini, s. f. Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele două coordonate geografice. ◊ Longitudine cerească = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis.

longitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
LONGITÚDINE s.f. 1. Distanță unghiulară a unui punct de pe glob față de primul meridian (de la Greenwich). 2. Distanță unghiulară a unui astru față de un plan meridian luat ca origine. [Cf. it. longitudine, fr. longitude, lat. longitudo – lungime].

longitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LONGITÚDINE s. f. poziție în grade a unui punct de pe glob sau a unui astru față de un plan meridian de referință. (< it. longitudine, fr. longitude, lat. longitudo)

longitudine (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LONGITÚDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Distanță în grade, măsurată pe Ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct dat și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind împreună cu latitudinea cele două coordonate geografice. L. se consideră de la 0º la 180º pozitivă către vest (l. vestică sau occidentală) și negativă către vest (l. estică sau orientală). V. grad de longitudine. 2. (ASTR.) L. cerească = una dintre coordonatele ecliptice. V. coordonată. 3. L. geomagnetică = unghiul diedru format de planul meridianului geomagnetic, ce trece prin punctul dat de intersecția suprafeței Pământului cu planul meridianului geomagnetic ce trece prin polul geografic.

longitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*longitúdine f. (lat. longitúdo, -údinis). Distanța de la un meridian convenit, care se numește „primu meridian”, pînă la un punct oare-care: primu meridian în Francia e cel ce trece pin [!] Paris.

longitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
longitúdine s. f., g.-d. art. longitúdinii; pl. longitúdini

longitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
longitudine f. distanța unui loc socotit în grade, între meridianul acelui loc și primul meridian: longitudinea orientală a României este de 10°(între 20°35’ și 30''30’), iar lungimea ei dela V. la E. e de ca. 800 km.

longitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LONGITÚDINE, longitudini, s. f. Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele două coordonate geografice. ◊ Longitudine cerească = una dintre coordonatele ecliptice. — Din fr. longitude, lat, longitudo, -inis.