longilin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LONGILÍN, -Ă, longilini, -e, adj. (Despre oameni) Care se caracterizează prin lungimea membrelor; cu membrele lungi și subțiri. – Din
fr. longiligne.longilin (Dicționar de neologisme, 1986)LONGILÍN adj. (
Despre indivizi; op.
brevilin) Care are membrele lungi și subțiri. [< fr.
longiligne, cf. lat.
longus – lung,
linea – linie].
longilin (Marele dicționar de neologisme, 2000)LONGILÍN adj. (despre indivizi) cu membre lungi și subțiri; leptozom. (< fr.
longiligne)
longilin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)longilín adj. m.,
pl. longilíni; f. longilínă, pl. longilínelongilin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LONGILÍN, -Ă, longilini, -e, adj. (Despre oameni) Care se caracterizează prin lungimea membrelor; cu membrele lungi și subțiri. — Din
fr. longiligne.