logoreic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGORÉIC, -Ă, logoreici, -ce, adj. (
Livr.) Care vorbește mult și uneori incoerent. [
Pr.:
-re-ic] –
Logoree +
suf. -ic.logoreic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*logoréic adj. m.,
pl. logoréici; f. logoréică, pl. logoréicelogoreic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGORÉIC, -Ă, logoreici, -ce, adj. Care vorbește mult și uneori incoerent. [
Pr.:
-re-ic] —
Logoree +
suf. -ic.