logopedie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGOPEDÍE s. f. Ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune vocală (mai ales la copii). – Din
fr. logopédie.logopedie (Dicționar de neologisme, 1986)LOGOPEDÍE s.f. (
Med.) Disciplină care studiază posibilitățile de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii. [Gen.
-iei. / < fr.
logopédie, cf. gr.
logos – vorbă,
paideia – educare].
logopedie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOGOPEDÍE s. f. ramură a pedagogiei speciale care studiază posibilitățile de înlăturare a deficiențelor de limbaj. (< fr.
logopédie)
logopedie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)logopedíe s. f.,
art. logopedía, g.-d. logopedíi, art. logopedíeilogopedie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGOPEDÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisie vocală (mai ales la copii). — Din
fr. logopedie.