logopatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGOPATÍE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. – Din
fr. logopathie.logopatie (Dicționar de neologisme, 1986)LOGOPATÍE s.f. Defect de vorbire care constă în exprimarea încâlcită a gândurilor. [Gen.
-iei. / < fr.
logopathie, cf. gr.
logos – vorbă,
pathos – suferință].
logopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOGOPATÍE s. f. defect de vorbire constând în exprimarea confuză a ideilor; lalopatie. (< fr.
logopathie)
logopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)logopatíe s. f.,
art. logopatía, g.-d. art. logopatíei; pl. logopatíi, art. logopatíilelogopatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGOPÁTIE, logopatii, s. f. Defect de vorbire care constă în exprimarea neclară, confuză a gândurilor. — Din
fr. logopathie.