logodnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGÓDNĂ, logodne, s. f. Ceremonie prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. – Din
sl. lagodĩnŭ.logodnă (Dicționaru limbii românești, 1939)logódnă f., pl.
e (d. vsl.
lagodĭnŭ, bg.
lagóden și
góden, fem.
-dna, convenabil). Ceremonia pin care logodeștĭ saŭ te logodeștĭ. – Și
logornă (Munt. Olt.). Cp. cu
cloporniță, mocirlă, povirlă.logodnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)logódnă s. f.,
g.-d. art. logódnei; pl. logódnelogodnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)logodnă f. promisiune de căsătorie și serbarea ce precede nunta. [Din slav. LAGODINŬ, logodit].
logodnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGÓDNĂ, logodne, s. f. Ceremonie (religioasă) prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. — Din
sl. lagodĩnŭ.