logician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGICIÁN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și
f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică;
p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. logicien.logician (Dicționar de neologisme, 1986)LOGICIÁN, -Ă s.m. și f. (
Rar) Specialist în logică (
1). [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
logicien].
logician (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOGICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în logică (II, 1). (< fr.
logicien)
logician (Dicționaru limbii românești, 1939)*logicián, -ă s. (fr.
logicien). Logic (persoană). Cp. cu
istoric.logician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)logicián (-ci-an) s. m.,
pl. logiciéni (-ci-eni)logician (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)logician m.
1. cel ce știe logica;
2. cel ce raționează cu justeță și metodă.
logician (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGICIÁN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și
f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică;
p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [
Pr.: -
ci-an] — Din
fr. logicien.