logic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓGIC, -Ă, logici, -ce s. f.,
adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊
Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii.
Logică matematică (sau
simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică.
Logică dialectică = concepție filozofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul.
2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva.
3. Cerință firească, temei rațional, rațiune.
II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (
I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊
Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional.
2. (
Fiz., în sintagma)
Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare.
3. (În sintagmele)
Diagramă (sau
schemă)
logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din
fr. logique.logic (Dicționar de neologisme, 1986)LÓGIC, -Ă adj. 1. Conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat.
2. (
Fiz.)
Circuit logic = circuit folosit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. [Cf. fr.
logique].
logic (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÓGIC, -Ă I.
adj. 1. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat. 2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. 3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă. II. s. f. 1. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte. ♦ ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ă științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gândire justă, raționament corect, temeinic. 3. cerință firească, temei, rațiune. (< fr.
logique)
logic (Dicționaru limbii românești, 1939)*lógic, -ă adj. (vgr.
logikós, d.
lógos, cuvînt, rațiune). Conform logiciĭ:
raționament logic. S. m. și f. Persoană care știe logica saŭ care raționează cu metodă (logician). S. f., pl.
ĭ, e. Știința de a raționa bine:
Aristotele a formulat principiile logiciĭ. Carte care cuprinde această știință:
logica luĭ Aristotele. Dispozițiunea de a raționa bine:
logica naturală. Raționament, metodă:
această carte n´are logică. Fig. Mod particular de a judeca, de a raționa:
logica luĭ e „scoală-te tu ca să șed eŭ”. Adv. În mod logic:
a vorbi logic.logic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lógic adj. m.,
pl. lógici; f. lógică, pl. lógicelogic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)logic a. conform logicei.
logic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓGIC, -Ă, logici, -ce, s. f.,
adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊
Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii.
Logică matematică (sau
simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică.
Logică dialectică = concepție filosofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica fonnelor logice, raportul lor cu conținutul.
2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva.
3. Cerință firească, temei rațional, rațiune.
II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (
I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊
Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional.
2. (
Fiz., în sintagma)
Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare. 3. (în sintagmele)
Diagramă (sau
schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. — Din
fr. logique.