loghiotat - explicat in DEX

loghiotat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.

loghiotat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).

loghiotat (Dicționaru limbii românești, 1939)
loghiótat m. (ngr. logiótatos, superlativu luĭ lógios, învățat, elocŭent). Sec. 18-19. Maestru, erudit (titlu dat profesorilor Grecĭ).

loghiotat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
loghiótat/loghiotát (înv.) (-ghi-o-) s. m., pl. loghiótați/loghiotáți

loghiotat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
loghiotat m. savant grec (ironic despre dascălii fanarioți): loghiotații cari năucesc pe bieții școlari AL. [Gr. mod.].

loghiotat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOGHIOTÁT, loghiotați, s. m. (înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. — Pr.: -ghi-o-] — Din ngr. loghiótatos.