loggia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÓGGIA s. f. 1. Galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă către exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi.
2. Construcție de tipul loggiei (
1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri, servind și ca tribună. ♦ Balcon mărginit cu panouri, construit pentru a proteja încăperile de arșiță. [
Pr.:
logia] –
Cuv. it.loggia (Dicționar de neologisme, 1986)LÓGGIA s.f. 1. Încăpere sau galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane. ♦ Balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui.
2. Serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului. [Pron.
-gi-a-, var.
logie s.f., gen.
-iei. / < it.
loggia].
loggia (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÓGGIA [LO-GI-]
s. f. 1. galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane. ◊ balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui. 2. serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului. (< it.
loggia)
loggia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LÓGGIA (
cuv. it.)
s. f. 1. Galerie încorporată unei clădiri, acoperită și deschisă spre exterior printr-un șir de arcade sprijinite pe coloane (
ex. l. palatului Mogoșoaia).
2. Construcție de tipul
l. (1), independentă sau aparținând parterului unei clădiri; inițial a servit ca tribună (
ex. l. dei Lanzi din Florența,
l. campanilei bisericii San Marco din Veneția).
loggia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÓGGIA s. f. v. logie.