logaritmic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOGARÍTMIC, -Ă, logaritmici, -ce, adj. Care se referă la logaritmi; care cuprinde logaritmi, care se face cu ajutorul logaritmilor. ◊
Ecuație logaritmică = ecuație în care intră logaritmul necunoscut. – Din
fr. logarithmique.logaritmic (Dicționar de neologisme, 1986)LOGARÍTMIC, -Ă adj. Referitor la logaritm; făcut cu ajutorul logaritmilor. [Cf. fr.
logarithmique].
logaritmic (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOGARÍTMIC, -Ă adj. referitor la logaritm; care conține logaritmi; făcut cu ajutorul logaritmilor. ♦ ecuație ~ă = ecuație în care intră logaritmul necunoscut. (< fr.
logarithmique)
logaritmic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LOGARÍTMIC, -Ă (‹
fr.)
adj. Care se referă la logaritmi (
ex. calcul
l.), care cuprinde logaritmi. ◊
Ecuație l. = ecuație în care intră logaritmul necunoscutei.
Funcție l. = funcție care asociază unui număr real
x, strict pozitiv, valoarea logaritmului său într-o bază
a, reală, strict pozitivă. Se notează: f(x) = log
ax.
logaritmic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)logarítmic adj. m.,
pl. logarítmici; f. logarítmică, pl. logarítmicelogaritmic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOGARÍTMIC, -Ă, logaritmici, -ce, adj. Care se referă la logaritmi; care cuprinde logaritmi, care se face cu ajutorul logaritmilor. ◊
Ecuație logaritmică = ecuație în care intră logaritmul necunoscut. — Din
fr. logarithmique.