locație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊
Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
2. (
Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [
Var.:
locațiúne s. f.] – Din
fr. location, lat. locatio, -onis.locație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOCÁȚIE, locáții, s.f.
1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru un lucru luat în folosință. ◊
Taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
2. Determinare a poziției unei nave în larg.
3. (Inform.)
~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program.
4. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr.
location, lat.
locatio)
locație (Dicționar de neologisme, 1986)LOCÁȚIE s.f. 1. (
Jur.) Luare în folosință pentru un timp determinat și în anumite condiții; formă de contract de închiriere.
2. Taxă plătită pentru un lucru luat în folosință; chirie. ◊
Taxă de locație = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
3. (
Mar.) Determinare a poziției unei nave în larg. [Var.
locațiune s.f. / cf. fr.
location, lat.
locatio].
locație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊
Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
2. (
Jur.; în sintagma)
Contract de locațiune = Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani.
3. Un loc anume, precis determinat. [
Var.:
locațiúne s. f.] – Din
fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.locație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)locáție (-ți-e) s. f.,
art. locáția (-ți-a), g.-d. art. locáției; pl. locáții, art. locáțiile (-ți-i-)