locator - explicat in DEX

locator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCATÓR, -OÁRE, locatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (În sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator.

locator (Dicționar de neologisme, 1986)
LOCATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în locație (1) un lucru. // s.n. Locator radio = radiolocator. [< lat. locator].

locator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care dă în locație (1) un lucru. II. s. n. 1. ~ radio = radiolocator. 2. (tehn.) reper. (< lat., /II/ engl. locator)

locator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*locatór, -oáre s. (lat. locator). Jur. Care dă cu chirie.

locator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locatór¹ (persoană) s. m., pl. locatóri

locator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locatór² (obiect) s. n., pl. locatoáre

locator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCATÓR, -OÁRE, locatori, -oare, s. m. și f. s. n. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (în sintagma) Locator radio = radiolocator. — Din lat. locator.