locantier - explicat in DEX

locantier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCANTIÉR, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er] – Din ngr. lokantiéris.

locantier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locantiér (-ti-er)/locandiér (-di-er) (înv.) s. m., pl. locantiéri/locandiéri

locantier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCANTIÉR, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er. — Var.: locandiér, -ă s. m. și f.] — Din ngr. lokantiéris.