locantă - explicat in DEX

locantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCÁNTĂ s. f. v. locandă.

locantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda)

locantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locántă/locándă (înv.) s. f., g.-d. art. locántei/locándei; pl. locánte/locánde

locantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCÁNTĂ, locante, s. f. (înv.) Han², local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locándă s. f.] — Din it. locanda, ngr. lokánta.