localnic - explicat in DEX

localnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCÁLNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal'nâi (după derivatele în -nic).

localnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*locálnic, V. local.

localnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locálnic adj. m., s. m., pl. locálnici; adj. f., s. f. locálnică, pl. locálnice

localnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
localnic a. local: negustori localnici. ║ m. om din acelaș loc.

localnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCÁLNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. — Din rus. lokal’nîi (după derivatele în -nic).