localiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCALIZÁ, localizez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit loc. ♦
Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc.
2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. – Din
fr. localiser.localiza (Dicționar de neologisme, 1986)LOCALIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) limita; a (se) restrânge la...
2. tr. A determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune etc.).
3. tr. A da un caracter local, a adapta la specificul unei țări, al unei regiuni etc. (o operă dramatică). [< fr.
localiser].
localiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOCALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) limita; a (se) restrânge (la). II. tr. 1. a determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune). 2. a da un caracter local, a adapta (o operă literară) la specificul unei țări, regiuni etc. (< fr.
localiser)
localiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)localizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
localizeázălocaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCALIZÁ, localizez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit
loc. ♦
Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc.
2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. — Din
fr. localiser.localizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)localizà v.
1. a face local, a fixa într’un loc:
a localiza un incendiu, o boală; 2. fig. a da un caracter local:
a localiza o comedie.