localitate - explicat in DEX

localitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCALITÁTE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. – Din fr. localité.

localitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LOCALITÁTE s.f. Așezare omenească (oraș, sat etc.). [Cf. fr. localité].

localitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOCALITÁTE s. f. așezare omenească (oraș, sat etc. (< fr. localité)

localitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*localitáte f. (d. local; fr. localité [lat. locálitas, -átis, afecțiune locală]). Loc, regiune, ținut: Sinaĭa e o localitate frumoasă.

localitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
localitáte s. f., g.-d. art. localitắții; pl. localitắți

localitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
localitate f. loc anumit, țară specială.

localitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCALITÁTE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. — Din fr. localité.