lobelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOBÉLIE, lobelii, s. f. Plantă exotică din familia campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina
(Lobelia inflata). – Din
lat. Lobelia [inflata], numele științific al lobeliei.
lobelie (Dicționar de neologisme, 1986)LOBÉLIE s.f. (
Bot.) Plantă exotică cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina. [Gen.
-iei. / < fr.
lobélie, cf.
Lobel – medic flamand].
lobelie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOBÉLIE s. f. plantă exotică cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina. (< fr., lat.
lobelia)
lobelie (Dicționaru limbii românești, 1939)*lobélie f.
Bot. (d.
Lobel, un botanist flamand). O plantă ornamentală din Mexic, cu suc veninos și florĭ roșiĭ în formă de buchet.
lobelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lobélie (-li-e) s. f.,
art. lobélia (-li-a), g.-d. art. lobéliei; pl. lobélii, art. lobéliile (-li-i-)lobelie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOBÉLIE, lobelii, s. f. Plantă exotică din familia campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina
(Lobelia inflata). —
Din lat. Lobelia [inflata], denumirea științifică a plantei.