lizozimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIZOZÍMĂ, lizozime, s. f. Proteină cristalizabilă prezentă în salivă, în lacrimi și în albușul de ou, cu puternică activitate enzimatică asupra unor germeni patogeni. – Din
fr. lysozyme.lizozimă (Dicționar de neologisme, 1986)LIZOZÍMĂ s.f. (
Biol.) Enzimă bacteriolitică prezentă în țesuturile animale, cu funcție antibacterică, analgezică etc. [Scris și
lisozimă, var.
lizozim s.n. / cf. it.
lisozima, engl.
lysozym].
lizozimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIZOZÍMĂ s. f. enzimă în secreția a numeroase mucoase (oculară, nazală etc.), având proprietăți bactericide. (< fr.
lysozyme)
lizozimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lizozímă s. f.,
g.-d. art. lizozímei; pl. lizozímelizozimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIZOZÍMĂ, lizozime, s. f. Proteină cristalizabilă prezentă în salivă, în lacrimi și în albușul de ou, cu puternică activitate enzimatică asupra unor germeni patogeni. – Din
fr. lysozyme.