livid - explicat in DEX

livid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.

livid (Dicționar de neologisme, 1986)
LIVÍD, -Ă adj. Palid, învinețit (la față). [< fr. livide, lat. lividus].

livid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIVÍD, -Ă adj. palid, învinețit la față. (< fr. livide, lat. lividus)

livid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lívid, -ă adj. (lat. lividus). Galben verziŭ, vînăt: om cu fața lividă de foame.

livid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
livíd adj. m., pl. livízi; f. livídă, pl. livíde

livid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
livid a. de coloare plumburie, albăstriu bătând în negru: față lividă.

livid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. — Din fr. livide, lat. lividus.