livan - explicat in DEX

livan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIVÁN, livani, s. m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drupe, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). – Din sl. livan.

livan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
liván (-nuri), s. n. – Tămîie, oliban. Ngr. λίβανος, parțial din sl. livanŭ (Cihac, II, 671). Sec. XVI.

livan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LIVÁN (‹ sl., gr.) s. m. Denumire a unor arbuști exotici din Somalia (Boswellia carteri), India (Bengal) (Boswellia serrata), Ethiopia (Boswellia papirifera), de c. 3-6 m înălțime, cu frunze alterne imparipenat-compuse, cu flori alburii dispuse în raceme simple și fructul drupă. Din scoarța lor se extrage tămâia.

livan (Dicționaru limbii românești, 1939)
liván n., pl. urĭ (vsl. livanŭ, d. ngr. livanos, vgr. libanos). Vechĭ. Tămîĭe.

livan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
liván¹ (arbore) s. m., pl. liváni

livan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
liván² (tămâie) s. n.

livan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
livan n. arbore purtător de tămâie (originar din Munții Libanului): mirosia ca tămâia și ca livanul ISP. [Gr. mod. LIVANI, lit. Liban].

livan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIVÁN, (1) livani, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii și cu fructe drupe, din a cărui scoarță se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). 2. S. n. Tămâie. — Din sl. livan.