liturgic - explicat in DEX

liturgic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care aparține liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. – Din fr. liturgique.

liturgic (Dicționar de neologisme, 1986)
LITÚRGIC, -Ă adj. Referitor la liturghie. [Cf. fr. liturgique].

liturgic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LITÚRGIC, -Ă I. adj. referitor la liturghie. II. s. f. ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. (< fr. liturgique)

liturgic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*litúrgic, -ă adj. (vgr. leiturgikós). Relativ la liturghie. S. f. Știința conduceriĭ cultuluĭ divin.

liturgic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
litúrgic adj. m., pl. litúrgici; f. litúrgică, pl. litúrgice

liturgic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
liturgic a. ce ține de liturghie.

liturgic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care aparține liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. — Din fr. liturgique.