liturghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITURGHÍE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină (oficiată în zilele de sărbătoare). ◊
Expr. A da (o) liturghie = a plăti preotului o sumă de bani spre a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [
Var.:
leturghíe s. f.] – Din
sl. liturgija.liturghie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)liturghíe (liturghíi), s. f. –
1. Slujbă, mesă. În biserica ortodoxă, fiecare din cele trei slujbe diferite, uzuale în prezent: cea a Sf. Vasile cel Mare, de zece ori pe an (duminicile din postul mare, Joia Mare, sîmbăta din Săptămîna Patimilor, în ajunul Crăciunului, de Bobotează și de Sf. Vasile); cea a Sf. Grigore, în 25 martie și în toate zilele de post, afară de duminici; și cea a Sf. Ioan Gură de Aur, în restul zilelor. –
2. Liturghier. –
3. Pîine sfințită în formă de colac; se dă preotului și dascălului. –
Var. leturghie. –
Mr.,
megl. liturghie „anafură”.
Ngr. λειτουργία (Murnu 33; Sandfeld 21), parțial din
sl. liturgija (Vasmer,
Gr., 89),
cf. sb. leturgija. –
Der. leturghioară, s. f. (prescură);
liturghisi, vb. (a face slujbă), din
ngr. λειτουργῶ,
sl. liturgisati; liturgic, adj., din
fr.;
liturghier, s. n. (cartea care conține liturghia).
liturghie (Dicționaru limbii românești, 1939)liturghíe f. (ngr.
liturgía, vgr.
leiturgía, d.
léitos și
léĭtos, public, și
érgon, faptă; vsl.
liturgiĭa. V.
argat, chir-, dramat- și
metal-urgie). Serviciu divin creștinesc oficiat cu sfintele darurĭ Duminica și sărbătorile. Carte care conține rînduĭala acestuĭ serviciŭ.
Fig. Iron. A face liturghie cu bragă (pe cînd preutu [!] o face cu vin), a face de rîs (a înjosi) un serviciŭ în capu căruĭa eștĭ. – Și
leturghie (Pop.), ca sîrb.
leturgija.liturghie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liturghíe s. f.,
art. liturghía, g.-d. art. liturghíei; pl. liturghíi, art. liturghíileliturghie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liturghie (leturghie) f.
1. serviciu divin, săvârșirea sf. taine (Dumineca și sărbătorile):
a merge la liturghie; fam.
leturghie cu braga, lucru prost făcut;
2. carte ce conține rândueala serviciului divin:
Liturghia Sf-lui Vasile cel Mare; 3. bani dați preotului pentru săvârșirea liturghiei. [Gr. mod.].
liturghie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITURGHÍE, liturghii, s. f. Serviciu divin creștin (ortodox) în cadrul căruia are loc săvârșirea Sfintelor Taine duminica și la sărbătorile religioase, iar în mănăstiri zilnic. ◊
Expr. A da (o) liturghie = a aduce preotului o ofrandă pentru a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [
Var.:
leturghíe s. f.] — Din
sl. liturgija.