litera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITERÁ, literez, vb. I.
Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din
literă.litera (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)
litera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITERÁ, literez, vb. 1.
Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. — Din
literă.